Connect with us

Teama de a da nastere

ADELINA

Teama de a da nastere

Dragile mele prietene,
am fost intrebata zilele trecute daca mi-a fost frica de a da nastere, de dureri, traume, recuperare. Si uite asa mi-a venit ideea de a va scrie cateva randuri despre acest subiect, mai ales avand in vedere ca multe fete/femei care devin mamici trec prin emotii fel si fel in fata marii schimbari.

A trecut un an de cand am devenit mamica, insa am impresia ca a fost intr-o alta viata acest episod. Atat de multe lucruri se petrec zi de zi, facandu-ma astfel melancolica. Sunt zile in care ma uit la poze cu micuta mea din momentul in care a venit pe lume si nu-mi vine sa cred cat de repede a crescut si cum zboara timpul.

Ziua de 3 august 2018 a fost una extrem de asteptata pentru intreaga familie, insa mai ales pentru mine. Din copilarie ma gandeam cat de puternice sunt femeile. Nu degeaba Dumnezeu ne-a inzestrat cu darul de a da viata. Nu-mi pot imagina un barbat trecand prin durerile si simptomele unei sarcini/nasteri, fie ea cezariana sau pe cale naturala. Nu ca nu ar fi capabili sa duca o astfel de treaba la bun sfarsit, dar mai rau decat un barbat nu se plange nicio femeie :)). Ideea in sine ca dai viata unui pui de om este ceva colosal.
Am incercat toata viata sa-mi imaginez acea clipa, iar Zeny mi-a oferit ocazia de a o simti pe propria-mi piele, iar voua vreau sa va impartasesc ce am simtit atunci.

9 luni de zile m-am tot pregatit pentru a putea face fata operatiei, care desi multi o numesc “calea mai simpla” nu sunt de acord si chiar o contrazic in totalitate. Ma revolta faptul ca s-au format tabere inclusiv pe lucruri atat de sensibile care definesc femeia si puterea ei. In loc sa existe sustinere, parca e din ce in ce mai multa concurenta si critica. Cezariana nu este nici pe departe o varianta usoara in procesul de a da viata copilului tau. Durerile sunt prezente imediat dupa ce cateterul este indepartat, iar refacerea este mai dificila si totodata mai lenta decat in cazul unei nasteri naturale. Trecand peste aceasta polemica indelung dezbatuta imi amintesc cu emotii, chiar daca ma desparte un an deja de la acel moment, cum tremuram ca o piftie, in fata blocului operator, cu branula in vena, insotita de o doamna asistenta care imi tinea kitul de celule stem in mana.
Va este cunoscuta expresia: “Ce ti-e asa frica? Doar nu mergi la taiere…” eh, cam asta a fost. Fix la taiere m-am dus. Numai ca final era unul fericit pana la infinit. Mergeam la taiere de buna voie, desi as fi rupt usa spitalului si m-as fi retras in pustiu, sa nu mai vad doctori, ace, aparatura medicala, seringi, clesti…

Dar iata-ma astazi povestind cu un zambet larg pe buze despre aceasta experienta unica. Deci n-am murit, nu am lesinat, nu s-a intamplat nimic rau. Desi initial am rugat-o pe Dna Dr. Ioana Dragan sa ma adoarma imediat dupa ce o scoate pe Zeny, am rezistat eroic si la cusut, un termen prea brutal in perceptia mea, daca ma gandesc ca e vorba de muschii si tesutul meu epidermic pe care urmeaza sa-l coasa precum colantii purtati cu bocanci rock. ??
Nu a fost nici 50% din ceea ce imi imaginam eu ca aveam sa patesc. Ba mai mult, ce credeti?! Anestezia m-a facut mai zambitoare decat sunt acum. Recunosc ca as fi plecat cu o sticluta de lichid anestezic pentru acasa, care mi-ar fi servit cu siguranta in puseele de nervi nervosi, intr-una din etapele pe care femeja le are, fie ca se bazeaza pe un motiv sau nu. Eh, nu va straduiti sa intelegeti femeile, nici ele nu reusesc!:))

Operatia nu a durat mai mult de 45 de minute, timp in care m-am concentrat pe prima imagine cu printesa mea si bucuria ca Dumnezeu mi-a dat acest dar minunat.
Ceea ce vreau eu sa subliniez este ca toata viata mea am fugit de ace, sange, spitale, pastile & stuff. Imi era frica de fiecare data cand ma apropiam de unul din cele enumerate anterior.

Faptul ca iti aduci pe lume bebelusul, te scapa de orice teama, orice stare anxioasa, orice gand negativ.
Bucuria iti inunda chiar si acele particele de creier care depoziteaza piticii care produc panica:))

Esti femeie!
Esti puternica! ?

2 Comentarii

2 Comments

  1. Miha

    septembrie 17, 2019 la 12:35 am

    Eu am avut norocul sa impartasesc aceasta experienta cu sotul meu . A asistat la nastere, a taiat cordonul si cum este el ffff mandra s-a si uitat sa vada cum iese bebele. Am nascut natural, insa consider cezariana mult mai grea ca nasterea naturala. As mai naste de un milion de ori. Acel sentiment cand iti pune copilul pe piept … nu as putea descrie.

  2. Karina

    septembrie 16, 2019 la 11:36 pm

    Buna Ade,si eu anul trecut in octombrie am nascut prin cezariana la cerere chiar daca mai multe persoane(aproape toate?)m-au sfătuit să nasc natural,ba chiar mi-au zis ca mamele care nasc prin cezariana nu sunt mame. As alege cezariana de 1000 de ori chiar daca recuperea nu e super rapida sunt fff fericita ca am.aleas sa nasc asa???????

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Urmărește-ne pe Facebook

Populare

Etichete

Sus